română

Etimologie

Din elev.

Pronunție

  • AFI: /e'le.və/


Substantiv


Declinarea substantivului
elevă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ elevă eleve
Articulat eleva elevele
Genitiv-Dativ elevei elevelor
Vocativ elevo elevelor
  1. persoană care învață într-o școală sau care este instruită de cineva; școlăriță.
  2. persoană care urmează în concepții și în acțiuni pe maestrul său; discipolă, urmașă, adeptă.


Traduceri

Anagrame

Referințe