șfăițuire

română

Etimologie

Din șfăițui.

Pronunție

• AFI: /ʃfəj.ʦu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului șfăițuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șfăițuire	șfăițuiri
Articulat	șfăițuirea	șfăițuirile
Genitiv-Dativ	șfăițuirii	șfăițuirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a șfăițui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri