șoferiță

română

Etimologie

Din șofer + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /ʃo.fe'ri.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului șoferiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șoferiță	șoferițe
Articulat	șoferița	șoferițele
Genitiv-Dativ	șoferiței	șoferițelor
Vocativ	șoferiță	șoferițelor

1. femeie care conduce un automobil sau un autobuz.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online