Etimologie

Din latină conducere.

Pronunție

  • AFI: /kon'du.ʧe/


Verb


Conjugarea verbului
(se) conduce
Infinitiv a (se) conduce
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) conduc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) conducă
Participiu condus
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a îndruma un grup de oameni, o instituție, o organizație etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv.
    Ștefan cel Mare a condus cu faimă Moldova.
  2. (fig.) a dirija o discuție, a supraveghea desfășurarea unei dezbateri.
  3. (v.refl.) a se orienta după..., a se comporta după...
    A se conduce de litera legii.
  4. (v.tranz.) a însoți pe cineva.
  5. (v.tranz.) a dirija mersul unui vehicul, al unei mașini etc.
    A conduce o mașină.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe