șontâc

română

Etimologie

Din maghiară sántika.

Pronunție

• AFI: /ʃon'tɨk/

Interjecție

1. (adesea repetat) cuvânt care redă mersul șovăitor, greoi, șchiopătat al cuiva.

Cuvinte derivate

• șontâcăi

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• contăș
• consta
• sconta

Referințe

• DEX '98 via DEX online