cuvânt
Etimologie
Din latină conventus („adunare, întrunire”), conventum („înțelegere”).
Înrudit cu franceză couvent („mănăstire”).
Pronunție
- AFI: /kuˈvɨnt/
Substantiv
| Declinarea substantivului cuvânt | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cuvânt | cuvinte |
| Articulat | cuvântul | cuvintele |
| Genitiv-Dativ | cuvântului | cuvintelor |
| Vocativ | cuvântule | cuvintelor |
- unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) și a unui complex sonor.
- Un cuvânt nou intrat în limbă.
- gând, idee exprimată prin vorbe.
- subiect de vorbă, de povestire, istorisire.
- cuvântare, discurs, conferință.
- învățătură, îndrumare, sfat: p. ext. dispoziție, ordin.
- promisiune, făgăduială.
- părere, opinie exprimată.
- libertate, drept de a revendica ceva.
- (mai ales la pl.) discuție, ceartă, ciorovăială.
- motiv, rațiune, cauză.
- (înv.) știre, veste, informație.
- (înv.) înțelegere, pact, acord, convenție.
- (rar) facultatea de a vorbi.
- (inform.) format standard în care se înscriu datele și instrucțiunile la (mini)calculatoare.
Sinonime
- 1: termen, vorbă, (livr.) verb, vocabulă, (pop.) zicere, (reg.) boace, (înv.) glas, grai, limbă, parolă, vorbire, voroavă
- 2: spusă
- 3: istorisire
- 4: discurs, conferință
- 6: angajament
- 8: libertate, drept
- 11: zvon
- 13: voce, grai
Cuvinte derivate
- binecuvânta
- binecuvântare
- cuvânta
- cuvântare
- cuvântăreț
- cuvântător
- necuvântător
- precuvânta
- precuvântare
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- A nu găsi (sau a nu avea) cuvinte = a nu fi în stare (sub impulsul unor stări afective puternice) să exprimi ceea ce gândești
- Cu alte cuvinte = a) exprimând același lucru altfel; b) deci, prin urmare, așadar
- Într-un (sau cu un) cuvânt = pe scurt, în concluzie, deci, așadar
- În puține cuvinte = pe scurt, în rezumat
- Cuvânt cu (sau de) cuvânt = fără nici o modificare, exact, fidel. Dintr-un cuvânt = imediat, numaidecât
- A pune un cuvânt (bun) = a interveni (favorabil) pentru cineva
- În (toată) puterea cuvântului = în înțelesul adevărat, pe deplin, cu desăvârșire
- A tăia (sau a curma) cuiva cuvântul = a întrerupe pe cineva din vorbă
- (reg.) A începe cuvânt = a începe vorba, a spune
- A cere (sau a da, a avea) cuvântul (într-o sedință, într-o adunare) = a cere (sau a da cuiva etc.) dreptul de a vorbi
- A lua cuvântul = a vorbi (într-o adunare)
- A-i lua cuiva cuvântul = a interzice cuiva să-și mai continue afirmațiile (într-o adunare)
- A înțelege (sau a ști) de cuvânt = a asculta de spusele, de sfaturile cuiva
- Om de cuvânt = om care își ține făgăduielile
- Cuvânt de onoare (sau de cinste, de om) = promisiune sau asigurare care angajează cinstea cuiva
- A(-și) da cuvântul (de onoare) = a se angaja în mod hotărât că va face cu orice preț ceva
- (A crede) pe cuvânt = (a crede) fără a mai controla exactitatea spuselor
- A-și ține cuvântul sau a se ține de cuvânt = a-și îndeplini o promisiune făcută
- Schimb de cuvinte = discuție aprinsă, ceartă, sfadă
- (reg.) Nu-i cuvânt = e indiscutabil
- Cu drept cuvânt = pe bună dreptate, la drept vorbind
Traduceri
termen, vorbă
|
|