șontâcăluire

română

Etimologie

Din șontâcălui.

Pronunție

• AFI: /ʃon.tɨ.kə.lu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului șontâcăluire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șontâcăluire	șontâcăluiri
Articulat	șontâcăluirea	șontâcăluirile
Genitiv-Dativ	șontâcăluirii	șontâcăluirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a șontâcălui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri