șopăcăire

română

Etimologie

Din șopăcăi.

Pronunție

• AFI: /ʃo.pə.kə'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului șopăcăire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șopăcăire	șopăcăiri
Articulat	șopăcăirea	șopăcăirile
Genitiv-Dativ	șopăcăirii	șopăcăirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a șopăcăi și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri