șorțuleț

română

Etimologie

Din șorț + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /ʃor.ʦu'leʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului șorțuleț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șorțuleț	șorțulețe
Articulat	șorțulețul	șorțulețele
Genitiv-Dativ	șorțulețului	șorțulețelor
Vocativ	șorțulețule	șorțulețelor

1. diminutiv al lui șorț.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online