șpăclui

română

Etimologie

Din șpaclu + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /ʃpə.klu'i/

Verb

Conjugarea verbului șpăclui
Infinitiv	a șpăclui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	șpăcluiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să șpăcluiască
Participiu	șpăcluit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc.

Cuvinte derivate

• șpăcluială
• șpăcluire
• șpăcluit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aspicul
• culpași
• suplica

Referințe

• DEX '98 via DEX online