șperțuire

română

Etimologie

Din șperțui.

Pronunție

• AFI: /ʃper.ʦu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului șperțuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șperțuire	șperțuiri
Articulat	șperțuirea	șperțuirile
Genitiv-Dativ	șperțuirii	șperțuirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a șperțui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri