șpicăluire

română

Etimologie

Din șpicălui.

Pronunție

• AFI: /ʃpi.kə.lu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului șpicăluire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șpicăluire	șpicăluiri
Articulat	șpicăluirea	șpicăluirile
Genitiv-Dativ	șpicăluirii	șpicăluirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a șpicălui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri