șpiculuire

română

Etimologie

Din șpicului.

Pronunție

• AFI: /ʃpi.ku.lu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului șpiculuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șpiculuire	șpiculuiri
Articulat	șpiculuirea	șpiculuirile
Genitiv-Dativ	șpiculuirii	șpiculuirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a șpicului și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri