șpraițuire

română

Etimologie

Din șpraițui.

Pronunție

• AFI: /ʃpraj.ʦu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului șpraițuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șpraițuire	șpraițuiri
Articulat	șpraițuirea	șpraițuirile
Genitiv-Dativ	șpraițuirii	șpraițuirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a șpraițui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri