ștanțare

română

Etimologie

Din ștanța.

Pronunție

• AFI: /ʃtan'ʦa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului ștanțare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ștanțare	ștanțări
Articulat	ștanțarea	ștanțările
Genitiv-Dativ	ștanțării	ștanțărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a ștanța și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri