știpuire

română

Etimologie

Din știpui.

Pronunție

• AFI: /ʃti.pu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului știpuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	știpuire	știpuiri
Articulat	știpuirea	știpuirile
Genitiv-Dativ	știpuirii	știpuirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a știpui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri