ștircuire

română

Etimologie

Din ștircui.

Pronunție

• AFI: /ʃtir.ku'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului ștircuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ștircuire	ștircuiri
Articulat	ștircuirea	ștircuirile
Genitiv-Dativ	ștircuirii	ștircuirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a ștircui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri