ștoluire

română

Etimologie

Din ștolui.

Pronunție

• AFI: /ʃto.lu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului ștoluire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ștoluire	ștoluiri
Articulat	ștoluirea	ștoluirile
Genitiv-Dativ	ștoluirii	ștoluirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a ștolui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri