ștricuire

română

Etimologie

Din ștricui.

Pronunție

• AFI: /ʃtri.ku'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului ștricuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ștricuire	ștricuiri
Articulat	ștricuirea	ștricuirile
Genitiv-Dativ	ștricuirii	ștricuirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a ștricui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri