ștuțuire

română

Etimologie

Din ștuțui.

Pronunție

• AFI: /ʃtu.ʦu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului ștuțuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ștuțuire	ștuțuiri
Articulat	ștuțuirea	ștuțuirile
Genitiv-Dativ	ștuțuirii	ștuțuirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a ștuțui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri