ștupuire

română

Etimologie

Din ștupui.

Pronunție

• AFI: /ʃtu.pu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului ștupuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ștupuire	ștupuiri
Articulat	ștupuirea	ștupuirile
Genitiv-Dativ	ștupuirii	ștupuirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a ștupui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri