șubiță

română

Etimologie

Din șubă + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /ʃu'bi.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului șubiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șubiță	șubițe
Articulat	șubița	șubițele
Genitiv-Dativ	șubiței	șubițelor
Vocativ	șubiță	șubițelor

1. șubuliță.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• butași
• butisa
• bușita
• subția

Referințe

• DEX '98 via DEX online