șucăreală
română
Etimologie
Din a (se) șucări + sufixul -eală.
Pronunție
- AFI: /ʃu.kə're̯a.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului șucăreală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | șucăreală | șucăreli |
| Articulat | șucăreala | șucărelile |
| Genitiv-Dativ | șucărelii | șucărelilor |
| Vocativ | șucăreală | șucărelilor |
- (arg.) supărare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online