șurubuire

română

Etimologie

Din șurubui.

Pronunție

• AFI: /ʃu.ru.bu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului șurubuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șurubuire	șurubuiri
Articulat	șurubuirea	șurubuirile
Genitiv-Dativ	șurubuirii	șurubuirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a șurubui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri