țânțăraș

română

Etimologie

Din țânțar + sufixul -aș.

Pronunție

• AFI: /ʦɨn.ʦə'raʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului țânțăraș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țânțăraș	țânțărași
Articulat	țânțărașul	țânțărașii
Genitiv-Dativ	țânțărașului	țânțărașilor
Vocativ	țânțărașule	țânțărașilor

1. diminutiv al lui tânțar.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online