țânc

română

Variante

• ținc

Etimologie

Din maghiară cenk.

Pronunție

• AFI: /ʦɨnk/

Substantiv

Declinarea substantivului țânc
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țânc	țânci
Articulat	țâncul	țâncii
Genitiv-Dativ	țâncului	țâncilor
Vocativ	țâncule	țâncilor

1. (fam.; uneori depr.) copilaș, băiețaș.

Cuvinte derivate

• țâncă
• țângău

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cant

Referințe

• DEX '98 via DEX online