română

Etimologie

Din țânc + sufixul .

Pronunție

  • AFI: /'ʦɨn.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
țâncă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țâncă țânce
Articulat țânca țâncele
Genitiv-Dativ țâncei țâncelor
Vocativ țâncă țâncelor
  1. (fam.; rar) fetiță, copiliță.


Traduceri

Anagrame

Referințe