țintire

română

Etimologie

Din ținti.

Pronunție

• AFI: /ʦin'ti.re/

Substantiv

Declinarea substantivului țintire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țintire	țintiri
Articulat	țintirea	țintirile
Genitiv-Dativ	țintirii	țintirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a ținti și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri