țuicărire

română

Etimologie

Din țuicări.

Pronunție

• AFI: /ʦuj.kə'ri.re/

Substantiv

Declinarea substantivului țuicărire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țuicărire	țuicăriri
Articulat	țuicărirea	țuicăririle
Genitiv-Dativ	țuicăririi	țuicăririlor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a țuicări și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri