română

Etimologie

Din țuică + -ui.

Pronunție

  • AFI: /ʦuj.ku'i/


Verb


Conjugarea verbului
(se) țuicui
Infinitiv a (se) țuicui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) țuicuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) țuicuiască
Participiu țuicuit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a se țuicări.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe