țuicui

română

Etimologie

Din țuică + -ui.

Pronunție

• AFI: /ʦuj.ku'i/

Verb

Conjugarea verbului (se) țuicui
Infinitiv	a (se) țuicui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) țuicuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) țuicuiască
Participiu	țuicuit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) a se țuicări.

Cuvinte derivate

• țuicuială

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online