țuică

română

Etimologie

Din sârbocroată cujka.

Pronunție

• AFI: /ˈʦuj.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului țuică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țuică	țuici
Articulat	țuica	țuicile
Genitiv-Dativ	țuicii	țuicilor
Vocativ	țuică	țuicilor

1. băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau a altor fructe.
2. cantitate de țuică care încape într-un pahar.

Cuvinte derivate

• țuicar
• țuicui
• țuiculeană
• țuiculiță
• țuicări
• țuicărie

Cuvinte compuse

• cazan de țuică

Expresii

• (pop.) Cu țuica în nas = afumat, amețit, beat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cățui
• ciuta
• cutia
• acuți
• cauți
• citau
• cutai

Referințe

• DEX '98 via DEX online