țuiculiță

română

Etimologie

Din țuică + sufixul -uliță.

Pronunție

• AFI: /ʦuj.ku'li.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului țuiculiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țuiculiță	țuiculițe
Articulat	țuiculița	țuiculițele
Genitiv-Dativ	țuiculiței	țuiculițelor
Vocativ	țuiculiță	țuiculițelor

1. diminutiv al lui țuică; țuiculeană.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• citatului

Referințe

• DEX '98 via DEX online