ευνοώ

greacă

(Ελληνικά)

Etimologie

Din greacă antică εὐνοῶ (evnoó), din εὐνοέω (eunoéō), εὔνους (eúnous) < compus din εὖ, ευ- (eû, eu-, „bine”) + νόος, νοῦς (nóos, noûs, „minte”). Cu sensuri după franceză favoriser.

Pronunție

• AFI: /ev.noˈo/

Verb

ευνοώ (evnoó)

1. a prefera
2. a privilegia, a favoriza, a părtini

Cuvinte apropiate

• εύνοια
• ευνοϊκός
• ευνοούμενος, ευνοουμένη

Referințe

• Βικιλεξικό
• Wiktionary