κύριος
(Ελληνικά)
Etimologie
Din greacă antică κύριος (kúrios) < compus din κῦρος (kûros, „superioritate, dominație”) + -ιος (-ios).
Pronunție
- AFI: /ˈci.ɾi.os/
Substantiv
κύριος (kýrios)
Declinarea substantivului κύριος | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ | κύριος | κύριοι |
Genitiv | κυρίου | κυρίων |
Acuzativ | κύριο | κυρίους |
Vocativ | κύριε | κύριοι |
Sinonime
Cuvinte apropiate
Descendenți
- română: chir
Vezi și
Adjectiv
κύριος (kýrios)
Declinarea adjectivului κύριος | ||
Singular | Plural | |
Masculin | κύριος | κύριοι |
Feminin | κύρια | κύριες |
Neutru | κύριο | κύρια |