λάμα
(Ελληνικά)
Etimologie
Din italiană lama, care provine din latină lamina < greacă antică ἐλαμένη (elaméni) < ἐλαύνω (elávno).
Pronunție
- AFI: /'la.ma/
Substantiv
λάμα (láma)
| Declinarea substantivului λάμα | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | λάμα | λάμες |
| Genitiv | λάμας | - |
| Acuzativ | λάμα | λάμες |
| Vocativ | λάμα | λάμες |
- (tehn.) lamă (de ras etc.)
- ακονίζω τη λάμα' του ξυραφιού.
- (tehn.) lamă, placă de metal
- του στερέωσαν τη σπασμένη κνήμη με μία λάμα και βίδες.
Sinonime
- 1: (tehn.) λεπίδα
Cuvinte derivate
Etimologie
Din engleză llama, care provine din spaniolă llama < limba quechua llama.
Substantiv
λάμα (láma)
| Declinarea substantivului λάμα | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ | λάμα | invariabil |
| Genitiv | - | invariabil |
| Acuzativ | - | invariabil |
| Vocativ | - | invariabil |
- (zool.) lamă
Sinonime
- (zool.) προβατοκάμηλος
Etimologie
Din limba tibetană བླ་མ (bla-ma), prin engleză lama.
Substantiv
λάμα (láma)
| Declinarea substantivului λάμα | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | λάμα | invariabil |
| Genitiv | - | invariabil |
| Acuzativ | - | invariabil |
| Vocativ | - | invariabil |
- (rel.) lama