lamina
română
Etimologie
Din franceză laminer.
Pronunție
- AFI: /la.mi'na/
Verb
| Conjugarea verbului lamina | |
| Infinitiv | a lamina |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
laminez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să lamineze |
| Participiu | laminat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului.
- (v.tranz.) a întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor.
- (v.tranz.) a reduce secțiunea de curgere a unui fluid.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online