φωνήεν

greacă

(Ελληνικά)

Etimologie

Din greacă antică φωνῆεν (phōnêen), din φωνήεις (phōnḗeis, „înzestrat cu vorbire”) < din φωνή (phōnḗ, „voce”) + -ήεις (-ḗeis).

Pronunție

AFI: /foˈni.en/

Substantiv

φωνήεν (foníen)

Declinarea substantivului φωνήεν
n.	Singular	Plural
Nominativ	φωνήεν	φωνήεντα
Genitiv	φωνήεντος	φωνηέντων
Acuzativ	φωνήεν	φωνήεντα
Vocativ	φωνήεν	φωνήεντα

(lingv.) vocală
(tipogr.) vocală

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=φωνήεν&oldid=975589”