vocală
română
Etimologie
Din germană Vokal, latină vocalis.
Pronunție
- AFI: /vo'ka.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului vocală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vocală | vocale |
| Articulat | vocala | vocalele |
| Genitiv-Dativ | vocalei | vocalelor |
| Vocativ | vocalo | vocalelor |
- sunet al vorbirii la a cărui emitere curentul de aer sonor iese liber prin canalul fonator, fără să întâlnească nici un obstacol.
- semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet.