Etimologie

Din germană Vokal, latină vocalis.

Pronunție

  • AFI: /vo'ka.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
vocală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vocală vocale
Articulat vocala vocalele
Genitiv-Dativ vocalei vocalelor
Vocativ vocalo vocalelor
  1. sunet al vorbirii la a cărui emitere curentul de aer sonor iese liber prin canalul fonator, fără să întâlnească nici un obstacol.
  2. semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet.


Traduceri