(русский)

Etimologie

Din proto-slavă *trǫtъ. Înrudit cu bulgară търтей, letonă trans, lituaniană tranas, trãnas, poloneză truteń, sârbo-croată трут/trut, slovenă trot.

Pronunție

  • AFI: /'trutʲɪnʲ/


Substantiv

трутень (trúten’)

  1. trântor


m. Singular Plural
Nominativ трутень трутни
Genitiv трутня трутней
Dativ трутню трутням
Acuzativ трутня трутней
Instrumental трутнем трутнями
Prepozițional трутне трутнях

Vezi și

Referințe