trântor
Etimologie
Probabil din slavă trątŭ („bondar”).
Pronunție
- AFI: /'trɨn.tor/
Substantiv
Declinarea substantivului trântor | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | trântor | trântori |
Articulat | trântorul | trântorii |
Genitiv-Dativ | trântorului | trântorilor |
Vocativ | trântorule | trântorilor |
- masculul albinei.
- Albină lucrătoare și trântor.
- epitet dat unui bărbat care nu vrea să lucreze și trăiește din munca altora.
Sinonime
- 1: (entom.) (prin Mold.) lăutar
Traduceri
masculul albinei