(հայերեն)
Din turcă otomană آلوج (aluj) < persană آلوﭼﻪ (ālūča), diminutivul lui آلو (ālū, "prună"). Forma modernă în limba turcă este alıç.
ալոճ (aloč̣), pl. ալոճներ (aloč̣ner)