Britain

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza veche Breoton, Bryten ș.a.m.d., care provine din latină Britannia; mai târziu întărit de anglo-normandă Britaine (franceza veche Bretaigne).

Inevitabil din latină Brittannia (variantă a lui Britannia) < Britannī.

Pronunție

• AFI: /'brɪtən/ (Anglia)
• AFI: /'brɪtn̩/ (SUA)
• AFI: /'brɪdn̩/ (SUA)

Nume propriu

Britain, pl. Britains

1. (geogr.) Britanie, Marea Britanie
2. (ist., geogr.) Bretania
3. (ist., geogr.) Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Regatul Unit
4. (ist., geogr., la pl.) Imperiul Britanic

Sinonime

• 1: (geogr.) Great Britain, British Isles
• 2: (geogr.) Brittany
• 3: (geogr.) United Kingdom
• 4: (geogr.) British Empire

Cuvinte compuse

• Broken Britain

Cuvinte apropiate

• Beretania
• Breton
• British
• Briton
• Brittania
• Brittany

Vezi și

• England
• Scotland
• Wales

Etimologie

Din latină Britannus (pluralul Britannī), probabil din limba britonică.

Confer galeza veche Priten.

Nume propriu

Britain, pl. Britains

1. (astăzi rar, ist.) persoană britonică

Sinonime

• (ist.) Briton

Adjectiv

Britain (necomparabil)

1. (ieșit din uz) britonic

Sinonime

• Briton, British

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary