Iov
Vezi și : iov |
Etimologie
Din latină Iobus, care provine din greacă antică Ιώβ (Ió̱v) < ebraică איוב (Iyyov).
Pronunție
- AFI: /jov/
Nume propriu
Declinarea substantivului Iov | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | Iov | invariabil |
Articulat | Iov | invariabil |
Genitiv-Dativ | lui Iov | invariabil |
Vocativ | - | invariabil |
- (bis.) sfânt, personajul principal al cărții cu același nume, din Vechiul Testament.
Traduceri
Traduceri
|
|