germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germană medie de sus kanzelære, care provine din germană veche de sus kanzellari, kanzilari < latină târzie cancellarius, din cancelli.

Pronunție

  • AFI: /ˈkanʦlɐ/


Substantiv


Declinarea substantivului
der Kanzler
m. Singular Plural
Nominativ der Kanzler die Kanzler
Acuzativ den Kanzler die Kanzler
Dativ dem Kanzler den Kanzlern
Genitiv des Kanzlers der Kanzler
  1. (pol.) cancelar
    Der Kanzler stellte die Vertrauensfrage.
  2. (pol.) formă scurtă pentru Reichskanzler și Bundeskanzler.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe