cancelar
română
Etimologie
Din latină cancellarius.
Pronunție
- AFI: /kan.ʧe'lar/
Substantiv
| Declinarea substantivului cancelar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cancelar | cancelari |
| Articulat | cancelarul | cancelarii |
| Genitiv-Dativ | cancelarului | cancelarilor |
| Vocativ | cancelarule | cancelarilor |
- șeful guvernului în unele state.
- șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale în evul mediu.
- șeful cancelariei unei reprezentante diplomatice sau al unui consulat.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online