Kind
Vezi și : kind, -kind |
(Deutsch)
Etimologie
Din germana medie de sus kint, care provine din germana veche de sus kind < de origine proto-germanică.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului das Kind | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ | das Kind | die Kinder |
Acuzativ | das Kind | die Kinder |
Dativ | dem Kind(e) | den Kindern |
Genitiv | des Kind(e)s | der Kinder |
- copil
- Die Kinder spielten im Garten.
- (p. ext.) progenitură, urmaș
Sinonime
- 1: (fam.) Koten, Kid, Kiddi, Wurm, Zögling, (reg. și fam., în Austria) Geschrapp, (peior.) Blag, Blage, Gör, Göre, Plagegeist, Quälgeist
- 2: Abkömmling, Nachkomme, Nachwuchs, Nachgeborener, Spross, Sprössling
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse