(Deutsch)

Etimologie

Atestat în secolul al XIII-lea; din germană medie de sus schuohsūtære, care provine din germană veche de sus scuoh, scuo (care a dat germană Schuh) + sūtāri (din latină sūtor).

Pronunție

  • AFI: /ˈʃuːstɐ/


Substantiv


Declinarea substantivului
der Schuster
m. Singular Plural
Nominativ der Schuster die Schuster
Acuzativ den Schuster die Schuster
Dativ dem Schuster den Schustern
Genitiv des Schusters der Schuster
  1. cizmar, pantofar, ciubotar
    Morgen bringe ich meine Stiefel zum Schuster, weil beim linken Stiefel der Absatz locker ist.
  2. (fam.; entom.) orice insectă cu picioare lungi;
    1. (Opiliones) cosaș, păianjen-de-câmp, opilionid
    2. (Tipulomorpha) țânțăroi, tipula, tipulide

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii


Nume propriu

Schuster

  1. nume de familie

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe