pantofar

română

Etimologie

Din pantof + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /pan.to'far/

Substantiv

Declinarea substantivului pantofar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pantofar	pantofari
Articulat	pantofarul	pantofarii
Genitiv-Dativ	pantofarului	pantofarilor
Vocativ	pantofarule	pantofarilor

1. persoană care face ori repară pantofi sau orice fel de încălțăminte; cizmar; negustor sau vânzător de încălțăminte.

Cuvinte derivate

• pantofăreasă
• pantofărie

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• frapanto
• profanat

Referințe

• DEX '98 via DEX online