abdicare

română

Etimologie

Din a abdica.

Pronunție

• AFI:/ab.di'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului abdicare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	abdicare	abdicări
Articulat	abdicarea	abdicării
Genitiv-Dativ	abdicării	abdicărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a abdica și rezultatul ei.

Cuvinte derivate

• abdica

Traduceri

acțiunea de a abdica

croată: abdikacija (hrvatski) engleză: abdication (English) esperanto: abdiko (Esperanto) finlandeză: vallasta luopuminen (suomi), kruunusta luopuminen (suomi) franceză: abdication (français) f. germană: Verzicht (Deutsch), Abdankung (Deutsch)

interlingua: abdication (interlingua) f. irlandeză: tabhairt suas (Gaeilge) f. italiană: abdicazione (italiano) f. portugheză: abdicação (português) f. spaniolă: abdicación (español) f. suedeză: abdikering (svenska) c.

Referințe

• DEX online

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină abdicare.

Pronunție

• AFI: /abdi'kare/

Verb

1. a abdica
2. a renunța

Sinonime

• 2: rinunciare

---

latină

(Latina)

Etimologie

Derivat regresiv din abdicō.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

1. forma de infinitiv prezent pentru abdicō.