abnegate

engleză

(English)

Etimologie

Din latină abnegatus.

Pronunție

• AFI: /ˈæbnɪgeɪt/

Verb

Conjugarea verbului to abnegate
Infinitiv	to abnegate
Prezent simplu pers. 3 sg.	abnegates
Trecut simplu	abnegated
Participiu trecut	abnegated
Participiu prezent	abnegating

1. a abnega

Sinonime

• renounce, abjure

Antonime

• accept, confess, claim, take

Cuvinte derivate

• abnegation
• abnegator